fonètic

Mira otros diccionarios:

• fonetic — FONÉTIC, Ă, fonetici, ce, s.f., adj. 1. Ramură a lingvisticii care studiază producerea, transmiterea, audiţia şi evoluţia sunetelor limbajului articulat. ♢ Fonetică generală = ramură a foneticii care studiază sunetele în general, fără să se… …   Dicționar Român

• fonétic — adj. m., pl. fonétici; f. sg. fonéticã, pl. fonétice …   Romanian orthography

• rotacism — ROTACÍSM, (2) rotacisme, s.n. 1. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane intervocalice în r . 2. Transformarea, în limba română, a lui n intervocalic în r , la cuvintele moştenite din limba latină. – Din. fr. rhotacisme. Trimis …   Dicționar Român

• accident — ACCIDÉNT (1 4, 6) accidente, s.n. (5) accidenţi, s.m. 1. Eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor (provocând avarii, răniri, mutilări sau chiar moartea). ♦ Fapt întâmplător, banal, care aduce nenorocire. 2. (fil …   Dicționar Român

• armonie — ARMONÍE1, armonii, s.f. Potrivire desăvârşită a elementelor unui întreg. ♦ Bună înţelegere în relaţiile dintre două persoane, două colectivităţi etc. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); spec. (muz.) concordanţă… …   Dicționar Român

• fonetism — FONETÍSM, fonetisme, s.n. 1. Totalitatea sunetelor unui sistem fonetic. 2. Mod specific de a pronunţa un anumit sunet sau un cuvânt. – Din fr. phonétisme. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FONETÍSM s. (fon.) pronunţare, pronunţie …   Dicționar Român

• pseudoetimologism — PSEUDOETIMOLOGÍSM s.n. Sistem ortografic intermediar între cel etimologic şi cel fonetic. [pr.: pse u do e ] – Pseudo + etimologism. Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004. Sursa: DEX 98  pseudoetimologísm s. n. (sil. pse u do e ) Trimis de siveco, 10 …   Dicționar Român

• simbolism — SIMBOLÍSM s.n. Sistem de simboluri (1), reprezentare prin simboluri. ♦ spec. Totalitate a simbolurilor proprii unei religii; reprezentare a dogmelor, a preceptelor religioase prin simboluri (1). 2. Curent programatic în literatura şi arta… …   Dicționar Român

• strugure — STRÚGURE, struguri, s.m. Fructul viţei de vie, în formă de ciorchine; poamă. ♦ Compus: strugurii ursului = plantă târâtoare cu frunze persistente, cu flori trandafirii sau albe, grupate în formă de ciorchine la vârful ramurilor, şi cu fructul o… …   Dicționar Român

• amuţire — AMUŢÍRE, amuţiri, s.f. 1. Faptul de a amuţi; pierderea facultăţii de a vorbi. ♦ fig. Încetarea oricărui zgomot. 2. Fenomen fonetic care constă în pronunţarea din ce în ce mai puţin perceptibilă, până la dispariţia totală, a unui sunet. – v. amuţi …   Dicționar Român